Лучшие книги Теодоряну Йонел

Автобиографический роман классика румынской литературы Ионела Теодоряну (1897-1954), овеянный поэзией и юмором, повествует о детских годах писателя и жизни румынской провинции конца XIX века; автор с тонким психологизмом создает своеобразную атмосферу тихого семейного счастья, рисует радостный и обаятельный мир счастливого детства - с праздниками, тайнами, сюрпризами, которое было не у всех, но о котором тоскуют подчас и взрослые.
Перевод с румынского Т. Свешниковой. Предисловие С. Голубицкого.
Тираж 50000

„Alaturi de trilogia La Medeleni, Lorelei (1935) este cel mai iubit roman al lui Ionel Teodoreanu. Farmecul sau romantic, tristetea apasatoare, intimitatea gratioasa si nobletea lirica a povestii de iubire, atmosfera cu parfum fin de siécle topita in frenezia epocii jazzului din anii ‘20-‘30 au sedus generatii de cititori si, mai ales, de cititoare.
Roman de atmosfera si de «de analiza» a sentimentului, Lorelei este o «contopire de poem si basm», in care naratiunea psihologica de actualitate intilneste traditia mitologica a romantului medieval. Trista poveste de iubire a tinerei Luli e dublata de iluzia livresca si filtrata prin lirismul pur al vechii legende germanice si al elegiilor eminesciene.“ - Paul Cernat

„În casa bunicilor“ cuprinde o suită de note lirico-epice fermecătoare, inspirate din propria copilărie, şi un ciclu de nuvele şi povestiri. Ionel Teodoreanu este, în aceste cărţi de amintiri, un „poet al stărilor nelămurite ale adolescenţei“, urmărind neîntrerupt „vibraţiile nuanţate ale sufletului copilăresc“. Descrierile de o căldură şi de o sensibilitate aparte a anturajului şi a personajelor te îndeamnă să te cufunzi în lectura cât mai rapidă a acestor pagini.

Ulita copilariei este prima carte tiparita de Ionel Teodoreanu (1897-1954) si cuprinde cateva texte: Bunicii, Ulita copilariei, Vacanta cea mare si Cel din urma basm. Cartea s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai elogioase, in care se subliniaza intimitabila capacitate de evocare si retraire a varstei infantile. in casa bunicilor cuprinde o suita de note lirico-epice fermecatoare, inspirate din propria copilarie, si un ciclu de nuvele si povestiri. Ionel Teodoreanu este, in aceste carti de amintiri, un poet al starilor nelamurite ale adolescentei, urmarind neintrerupt vibratiile nuantate ale sufletului copilaresc. Descrierile de o caldura si de o sensibilitate aparte a anturajului si a personajelor te indeamna sa te cufunzi in lectura cat mai rapida a acestor pagini.

Urmarind adolescenta protagonistilor, Ionel Teodoreanu surprinde -printre cei dintai între romancierii nostri interbelici – un ritm si un stil de viata deja modernist, sincron cu cel occidental. Modern style‑ul casei din Pitar Mos a lui Herr Direktor si Danut, stilul garconne, emancipat al Olgutei Deleanu, preocuparile sportive ale tinerilor, automobilul, cinematograful, petrecerile de liceeni prefigureaza deja atmosfera anilor ’20.


Prin Mircea si Danut, Ionel Teodoreanu se dovedeste a fi, de fapt, un subtil avocat literar al medelenismului. Caci „medelenismul“ nu e legat doar de experienta socio‑istorica a unei clase în declin. E un stil de viata strans legat de experienta unor varste ale marilor vacante(copilaria, adolescenta, prima tinerete) aflate la „hotarul“ dintre doua epoci istorice. E, totodata, o emblema a intimismului familial pe care chiar si lumea comunista autohtona l‑a conservat, pana la un punct.

„Ceea ce organizeaza, subteran, materia acestui roman fluviu este trecerea timpului (biografic, social, istoric) si a varstelor umane, cu corolarul ei, dezvrajirea lumii, descoperirea realului si nevoia recuperarii unui Paradis pierdut. Digresiunile de care s-a facut atata caz nu reprezinta decat forme de amanare a trecerii timpului. Atmosfera Medelenilor revine tot mai rar in cadru, pe masura ce, din fundal, se aude vuietul tot mai amenintator al timpului distrugator, ca o Simfonie a Destinului (cu actiune ciclica, „in bucla“). In timp ce mos Gheorghe agonizeaza la cateva sute de metri distanta, domnul Deleanu incearca (inutil) sa ii retina atentia Olgutei, povestindu-i din Cei trei muschetari“ - Paul Cernat

„Ultima parte a cartii, intre vanturi, se situeaza, tipologic, intre mai multe tipuri de roman active in epoca: romanul de medii sociale (despre Iasiul postbelic, mahalagizat si trivializat), romanul eseu (despre inceputurile literare mature ale lui Danut), romanul «rusesc» de dragoste, dintre Olguta si Vania, desfasurat in decoruri internationale, romanul «gorkian» al lui Vania (reusit, dar din pacate prea redus), romanul instrainarii si cel universitar parizian al Monicai si Olgutei (insotite, patern, de Alexandru Palla). Abandonat vreme de cativa ani, spatiul idilic al mosiei va revenii pectaculos, desi iluzoriu si efemer, in prim-plan, dupa intoarcerea de la Paris a fetelor.
Romanul Medelenilor are inca multe de spus noilor generatii de cititori si isi asteapta, inca, adevarata reconsiderare critica. Dincolo de orice consideratii tehnice, cartea este cel mai impresionant si mai fermecator poem epic dedicat marilor vacante din intreaga noastra literatura, o carte-fanion a unei stari de spirit.“ - Paul Cernat