Casa de la Petrodava

Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992) s-a nascut in localitatea Razboieni, Neamt. Studiaza filosofia si teologia la universitatile din Bucuresti si Heidelberg. In anul 1940 primeste Premiul Regal de poezie pentru cartea Caligrafie pe zapada. In 1942 este numit secretar de legatie la departamentul Relatii Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei.

Opunandu-se regimului comunist, in 1948 se stabileste in Franta. Romanul sau Ora 25 il consacra definitiv in lumea libera, insa descoperirea unei opere aparute in timpul razboiului, favorabila redobandirii Basarabiei, ii va aduce o serie de atacuri violente in presa occidentala, autorul fiind acuzat, pe nedrept, de antisemitism. Isi explica atitudinea intr-un nou roman Omul care calatorea singur, dupa ce petrece un timp in America de Sud. Pe data de 23 mai 1963, C.V. Gheorghiu a fost hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe Romane din Paris, in iunie 1966 fiind ridicat la rangul de iconom-stavrofor. Adevarata vocatie a lui C.V. Gheorghiu ramane insa cea literara.

Daca Ora 25, roman aparut imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, este vazuta ca una din cartile de prima marime ale secolului al XX-lea, alaturi de Minunata lume noua de Aldous Huxley, Procesul lui Franz Kafka ori 1984 de George Orwell, Casa de la Petrodava, opera a deplinei maturitati literare a autorului, este considerata de criticii mai noi o culme a genului, nedepasita pana in prezent. Formula literara experimentata de C.V. Gheorghiu in Casa de la Petrodava o vom regasi, ca una de succes, peste aproape doua decenii, in Numele trandafirului, romanul semioticianului Umberto Eco.